Expeditii 2016 (I) – Dobrogea departe de mare

In Expeditii 2016
Scroll this

Asa cum v-am promis… povestea expeditiei noastre in SV tari (Banat si V Olteniei)
(Atentie, postarea poate contine urme interminabile de fotografii!)

Aceste locuri poate nu le-am fi descoperit fara prieteni si colegi de coclauri, iar daca nu ajungeam acolo nu am fi cunoscut alti oameni minunati. Multumirile pleaca in primul rand spre Doru Panaitescu, un personaj in totalitate defect si rupt de normalitate, exact pe gustul nostru.

Prima etapa de 2 saptamani a expeditiei noastre a avut loc la sfarsitul lui August. Ce poti face mai bine intr-un loc in care cresc pietre si bolovani la fiecare ploaie decat sa cauti herpetofauna? Pentru noi aceasta zona a tarii are un farmec aparte – este o Dobrogea departe de casa. Aproape acelasi climat, aproape aceleasi specii, dar daca iti pui fundul in masina in maxim 1.5h ajungi de la Dunare in munti. Fa asta in Constanta!

Drumurile ne-au purtat atat dupa lighioane, cat si dupa locuri frumoase. Mai jos – Podul lui Dumnezeu, singurul pasaj natural rutier din Europa, ramasita tavanului surpat al unei pesteri. Daca va invredniciti sa treceti coama dealului puteti admira si campul de lapiezuri (Wiki: microforme sculpturale ale reliefului carstic rezultate în principal prin acțiunea de dizolvare a apei, formate pe suprafețe slab înclinate).

 

Dupa ce ne-am incins talpile pe calcare am plecat mai departe pe drumuri laturalnice (DJ-uri, DC-uri si alte acronime) in cautare de posesori de solzi. Nu se cade sa ajungi in judetul Mehedinti si sa nu fotografiezi o vipera cu corn! Variabilitatea lor coloristica este fantastica. Puteti vedea exemplare de la portoroz (ca cele de mai jos), pana la gri-tuciurii (cele de si mai jos). Varful cozii portocaliu este o particularietate a acestei subspecii (Vipera ammodytes ammodytes).

Pe sub pietre am mai dat si de alte oratanii in afara de vipere. Faceti cunostinta cu singura specie de scorpion din Romania: Euscorpius carpathicus. Doar numele e de el, caci intepatura poate fi comparata cu cea a unei viespii.

Iar pentru ca totusi nu Dobrogea, la pranz gasesti usor paduri la umbra carora sa te ascunzi de arsita.

Ce faci cand ai masina cu garda inalta, 4×4 iar valea Jiului este inchisa? O iei frumusel pe drumuri forestiere, prin munte, timp de 4-5-6 ore, pana iesi pe partea cealalta 🙂 Pauzele de scormonit dupa fauna sunt de la sine intelese.

Muntii nostri au multe drumuri frumoase, putin cunoscute si relativ accesibile. Va trebuie urmatoarele ingrediente: o masina cu o grada la sol de la Logan in sus, spirit de aventurier si, cel mai important, sa nu plecati nici singuri si nici cu o singura masina la drum daca nu stiti cu ce se mananca offroad-ul. E suficient o secunda de neatentie pentru a ramane blocat si fara semnal la zeci de km distanta de cea mai apropiata asezare. Cel mai util instrument pe care il puteti aveti la voi este instinctul care va spune cand e cazul sa va intoarceti ca sa nu faceti buba.

SV tarii este brazdat de nenumarate rauri, parauri, izvoare, vai secate. Cu putina atentie gasim de toate: broaste, soaparle, salamandre.

In lumea animalelor salbatice, in 98% din cazuri, o specie e colorata doar pentru a te avertiza de potentialul ei otravitor. Acesta este si cazul Buhaiului de balta cu burta galbena (Bombina variegata). Tegumentul acesteia secreta toxine ce nu prezinta un pericol pentru om… cu exceptia cazurilor in care ajung in ochi sau in gura. Cine credeti ca s-a scarpinat la ochi dupa ce a manipulat un exemplar al speciei? Eh, nu dam nume. Va spunem doar cu certitudine ca timp de 30 minute te ustura si iti lacrimeaza ochii teribil 😉

Tot in paduri puteti vedea o specie de soparla fara picioare, total infensiva: Anguis colchica. Chiar daca nu e sarpe, este cunoscut si sub denumirea de Sarpele de sticla.

Iar pentru a va mai toci putin scroll-ul mouse-ului, inca un grup de fotografii cu diverse alte specii, in ordinea aparitiei: Arici, Broasca rosie de padure, Sarpele de casa, Soparlita de frunzar, Soparla de ziduri, Salamandra, Broasca raioasa bruna)

In ultima zi a sederii noastre in aceasta minunata zona a Romaniei am vizitat Cheile Corcoaiei. Desi au o lungime modesta, de doar 300m, sunt inalte de ~100m si extrem de… inghesuite. Lipsa unui obiectiv wide la acel moment a facut dificila surprinderea lor in ansamblu.

Caz tipic de Romania, cu cat este locatia mai cunoscuta cu atat cresc sansele unei intalniri cu pantofarul de weekend – manelisto-gratarangiu-prost-crescut. Cheile mai sus mentionate rasunau oribil cu manele provenite din directia unor cefe-late-burti-umflate. Ah, sa nu uitam: Madam Mihaela – ti-ai uitat gunoaiele la Cheile Corcoaiei, cu toate ca suntem siguri ca nu iti pasa!

mehedinti-2016-078

Iar pentru a nu incheia povestea pe o nota atat de negativa, va lasam cu gandul la episodul II al acestei expeditii, poate chiar mai bogata in explorari si locuri vizitate 🙂

Submit a comment