Sumava National Park

In De iarna, WildCzechAdventures
Scroll this

Pentru primul #WeekendMelcic (=cu casa în spinare) din #WildCzechAdventures am ales Parcul Național Sumava.

Quick Wiki:

Šumava National Park is a national park in the South Bohemian Regions of the Czech Republic along the border with Germany (where the smaller adjacent Bavarian Forest National Park lies) and Austria. They protect a little-inhabited area of the mountain range of the same name, the Šumava. Since 1990 it has been a protected biosphere reserve of UNESCO.

The Šumava Range is covered by the most extensive forest in Central Europe, whose natural composition was, however, changed and today spruce plantations prevail in most of the area. In many places non-native spruce varieties were planted. These are not well adapted to the harsh local climate and are therefore susceptible to a range of elements, such as strong winds and bark beetle (Ips typographus). Numerous large plateaux with raised peat bogs, glacial lakes and remnants of primeval forests complete a mosaic of habitats which are little disturbed by human settlements as most of the predominantly German speaking inhabitants were expelled after the World War II and the area became a part of the deserted zone along the Eastern Bloc border. Since the 1970s there has existed a stable population of lynxes.

Am început tura cu o noapte de ‘aclimatizare’ la cort… pardon, igloo, căci dimineață totul era acoperit cu un strat competent de gheață.

Despărțirea de sacii de dormit a fost puțin dureroasă, dar ne-am încălzit picioarele și am purces pe forestierul… asfaltat.

În perioada în care mai aveau ce tăia din propria țară funcționa un canal pentru transportul buștenilor.

Din fericire, în scurt timp am părăsit autostrada pentru o albie de pârâu…

… tot la deal până am dat de granița de stat.

Iar cel mai bun lucru de făcut în momentul acesta e să țopăi în Germania și să faci o poză spre Cehia 😀

… iar din punctul acesta traseul se suprapune cu fâșia de graniță.

După ce mai câștigăm câțiva zeci de metri altitudine peisajul începe să se deschidă, dar nu pentru că am ieșit cumva în golul alpin. Pe cât este de Parc Național, Pădurea Sumava cuprinde și un adevărat cimitir copăcistic. Zone întinse au fost afectate de o specie de cărăbuș de scoarță. Fenomenul este greu de cuprins în imagini, căci mergi printr-o pădure de cioate si uscături. Din fericire natura își revine singură, în multe locuri întâlnind puieți destul de dezvoltați.

Una din cauze e simplă și evidentă: au tăiat tot ce s-a putut tăia și au plantat specii non-native (mult molid în cazul de față), ce nu s-au putut adapta total la condițiile de mediu (climă, sol, paraziți).

Punctul terminus al călătoriei nostre a fost cabana Berggasthof Dreisessel. Din Cehia noi am venit plini de noroi pe bocanci și cu ditai’ rucscii în spate iar din Germania turiștii veneau liniștiți cu mașina sau bicicletele. Cu toate că în România, prin munți, există mereu un sat la cel mult o zi de mers pe jos DAR prin pustietate totală… în Cehia e aproape imposibil să planifici o tură în care să nu dai de asfalt și civilzație. Totul e așezat si ordonat, sălbaticia lipsește cu desăvârșire.

Planul inițial cuprindea încă o noapte la cort cu retur la mașină a doua zi, dar peisajele monotone triste și faptul că am parcurs traseul mai repede decât ne așteptam ne-au determinat să ne întoarceam în aceeași zi.

Jabba the hut

Coridorul despădurit ce continuă pe dealuri este granița dintre Cehia si Germania. Pe acea potecă ar fi continuat traseul nostru dacă îl duceam până la capăt.

Deși cărăbușii nu au ținut cont de granițele noastre politice, pădurea neamțului era mult mai bine refăcută, aproape ca nu se mai vedeau semne ale infestării.

Germania

vs. Cehia

Cam așa arată pe alocuri un traseu dintr-un un parc național. Unele surse ne-au spus că se reîmpădurește cu specii native în urma acestor tăieri… măcar atât. Ca și la noi, multe localități se încălzesc exclusiv cu lemn. Cred că doar orașele mari beneficiază de gaz, cel puțin in zona de sud a Cehiei.

Cam așa se încheie un weekend frumos în care poveștile cu „în România încă mai există natură (sălbatică)” au devenit realitate dură. See you later alligator!

 

Submit a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *