Tot spre sud

In Primavara, Uncategorized

Deditei (pulsatilla montana)

Scroll this

În general lumea fuge în nordul Dobrogei, spre Măcin. Noi primăvara aceasta am fugit (până acum) cât mai în sud, spre frații bulgari.

Bătută de la N spre S, sau invers, Dobrogea îți dezvăluie o varietate fenomenală de peisaje în sub 200km. Dacă în judetul Tulcea predomină zonele umede și pădurile, la o aruncătură de băț de fâșia de graniță te împiedici de canarale (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă. Dobr. Vale stîncoasă și abruptă.). Aceste văi ascund, sub protectia inaccesibilității și a căldurilor cumplite pe timpul verii, adevărate câmpuri înflorite – ferite de hoardele cotropitoare de culegători și degrabă devoratori de mici și bere.  Este inutil să menționăm densitatea reptilelor în aceste canarale știute doar de ciobani și polițiști de frontieră.

Un sac cu mulțimiri pleacă către Gabi (se știe el care) pentru identificări și sfaturi.

 

Solzoșii își desmorțesc oasele și carapacele după iarna lungă.

În perioade nu de mult apuse, traversarea acestor zone fără ghid nu avea șanse prea mari de izbândă. Sursele de apă sunt puține și foarte puține. Izvoarele, precum cel de mai jos, erau singurele surse de apă, cursurile de suprafață fiind inexistente. Chiar și acum, cu toată tehnologia vremurilor moderne, sunt folosite și întreținute în continuare pentru adăparea animalelor.

 

Pe cât de uitate de lume sunt canaralele dobrogene, pe atât de prăpădite sunt și satele din zona acasta. Ici-colo mai răzbat metropole cu robinet, dar în toate celelalte așezări viața se învârte în jurul cismelelor, de unde pleacă zilnic găleți pline către casele oamenilor. Din păcate, prea multe sate au ajuns ori părăsite, ori sunt locuite în exclusivitate de minorităti… ahem… norvegiene, unde ușile și gardurile sunt o formalitate, păstrarea traditiilor dacă vreți… căci tot ce era de furat de la vecini și-a găsit de mult drumul către noi proprietari. O adevărată călatorie în sudul sălbatic.

Mai jos, biserica neterminată a comunității bulgare din Dobromir alături de cimitirul bulgar. Începută în 1904, continuată în 1923, stopată în 1940 când comunitatea bulgară a fost relocată.

Pe data viitoare!

Submit a comment